Zaharia Peres, Timisoara

The Holy Easter Feast of 2020 in Timisoara

      A beautiful year was in sight on January 1, 2020, especially since it 2020 has a double digit within, thus giving seemingly positive meanings, as double digits are not found too often. But this didn’t last for long, more precisely at the end of January and at the beginning of February, all televisions showed on the news that a deadly virus, identified as COVID 19, has made its presence felt in Wuhan, a large city in China. Of course, it was a news like many others.. On one hand, considering that there were so many similar news in the world and on the other hand it was not close to Romania. It didn’t take long and we find out again that this virus has reached the Lombardy region of Italy, now closer to our country and the concern had appeared on people’s faces, as this virus became even more dangerous, for many Romanians work in Italy and other more economically developed countries in Europe. For now already, the people’s concern for this information has become a priority not only in the news media, but also in city markets, in the everyday society.

The Romanian government authorities were talking more and more about the ways to protect the population in such a way that February became a month of extensive political, economic, health debates of how could the protection be. It was not long before the state of emergency was established in Romania- for 30 days from March 15. All televisions, radio stations and social media channels announced what the state of emergency meant, meaning that no one could leave the home without a well-founded reason, health or necessary food. Visits to relatives or to parents were forbidden, cultural and entertainment manifestations ceased and with them the churches were closed, the priests being able to serve the holy services, only with the serving staff and without believers. At that time one could speak of empty churches, of priests and sad people who could no longer pray as they usually did.

In all this context, the Orthodox Church was in the period of fasting, a period of preparation for the Holy Easter, with several services and a different liturgical framework than at any time of the year, because the week of the Sufferings of the Lord Jesus Christ followed. But the beauty of the services was overshadowed by the lack of believers, the priests served with the same zeal but sadness, sadder than ever, but strengthened by prayer, by the evangelical words that reminded of the Sufferings of the Lord and they kept going. But this bitterness wasn’t over, as it increased in intensity, especially when the hope that at the Easter people will be able to come to take light and Holy Easter (holy bread sprinkled with wine), was lost.

This is how I started the Feast of Easter, like never before, with tears in my eyes, with the police and gendarmerie at the church door, with the church empty, without believers, an emotional and desolate moment at the same time. But we all received a ray of light in our souls when we were told that we could go to the people’s homes, with volunteers, light and Holy Easter (holy bread sprinkled with wine). And indeed it was a joy, even though with gloves on their hands and a mask on their mouths, the volunteers together with the priests, accompanied by the police and gendarmerie, reached the people’s homes and distributed the holy light and holy bread, free of charge. The joy of the believers was boundless, to see that they were not forgotten by the Church, that God came through the holy gifts into their homes, many tears and good wishes were heard behind us. It was an Easter night like never before.

If people could not come to church to meet the risen Christ, for the fear of the authorities and fines, more than for the fear of Covid 19, as in the times of the Savior, when the Apostles stood with the doors locked for fear of the Jews , Christ the Lord came through the locked doors to men again and entrusted them with His resurrection, through the Easter light brought by priests and volunteers who became the messengers of Christ who said to all: Christ is risen!.

I would like to say something worth for the world to know, that at the level of the whole country the Romanian Orthodox Church granted aid to the poor people during the pandemic, aid consisting of food, clothes and medical equipment for hospitals, aid worth of 20,896,872 lei (approximately 4,320,000 euros). It is a considerable effort to be able to give such a testimony about the fulfillment of a good deed when necessary.

This was the Orthodox Easter in Romania, during the Covid pandemic.

Zaharia Peres, Timisoara

Sărbătoarea  Sfintelor Paşti în anul 2020 la Timişoara

Un an frumos se arăta la 1 ianuarie 2020, mai ales că era şi o cifră dublă cu semnificaţii aparent pozitive,  cum nu se întâlnesc prea des, dar nu după multă vreme, mai precis pe la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lui februarie toate televiziunile arătau la ştiri că un virus mortal, identificat cu numele de COVID 19, şi-a făcut prezenţa în Wuhan un mare oraş din China.  Sigur, era o ştire ca multe altele pe de o parte, având în vedere atâtea ştiri din lume uneori asemănătore şi pe de altă parte nu era lângă România. Nu a trecut mult timp şi aflăm din nou că acest virus a ajuns în regiunea Lombardia din Italia, acum mai aproape de ţara noastră şi îngrijorarea apăruse pe chipurile oamenilor, întrucât acest  virus chiar poate deveni periculos, cu atât mai evident întrucât mulţi români lucreză în Italia şi în alte state mai dezvoltate economic din Europa.  Deja acum, preocuparea oamenilor faţă de aceste informaţii a devenit o prioritate nu doar la ştirile din media, ci şi în pieţele oraşelor, în societatea de zi cu zi.

Autorităţile guvernamentale din România vorbeau tot mai accentuat despre modalităţile de protejare a populaţiei în aşa fel încât luna februarie a devenit   o lună de ample dezbateri  politice, economice,  sanitare şi de protejare a ceea ce ar putea să fie. Nu a trecut mult timp şi din 15 martie s-a instituit  starea de urgenţă în România pentru 30 de zile.  Toate televiziunile, posturile de radio şi canalele de social-media au anunţat ce înseamnă starea de urgenţă, adică nimeni nu putea  părăsi locuinţa fără un motiv bine întemeiat, de sănătate sau pentru alimentele necesare vieţii. S-au  interzis vizitele la rude, la părinţi, au încetat manifestările culturale şi de divertisment şi odată cu acestea s-au închis bisericile, preoţii putând sluji sfintele slujbe, doar cu personalul deservent şi atât, adică fără credincioşi. În acel moment se putea  vorbi de biserici goale, de preoţi şi oameni trişti ce nu se mai puteau ruga aşa cum o făceau în mod obişnuit.

În tot acest context  Biserica Ortodoxă era în Postul Mare, perioadă de pregătire pentru Sfintele Paşti, mai multe slujbe, un cadru liturgic mai diferit decât în orice perioadă a anului pentru că urma săptămâna Patimilor Domnului Iisus Hristos. Însă frumuseţea slujbelor era umbrită de lipsa credincioşilor, preoţii slujeau cu aceeaşi râvnă dar trişti, mai trişti ca niciodată, dar se întăreau prin rugăciune, prin cuvintele evanghelice ce aminteau de Patimile Domnului şi mergeau înainte.  Dar nu a fost suficientă această amărăciune că ea a crescut în intensitate, mai ales când speranţa  că de Paşti oamenii vor putea veni să ia lumină şi Sfinte Paşti (pâine sfinţită stropită cu vin), a fost pierdută.

Aşa am început Sărbătoarea Sfintelor Paşti, ca niciodată, cu lacrimi în ochi, cu poliţia şi jandarmeria la uşa bisericii, cu biserica goală, fără credincioşi, moment emoţionant şi dezolant în aceşlaşi timp. Dar am primit o rază de lumină în suflet cu toţii atunci când am fost anunţaţi că putem duce la casele oamenilor, cu voluntari, lumină şi Sfinte Paşti (pâine sfinţită stropită cu vin). Şi într-adevăr a fost o bucurie, chiar dacă cu mănuşi pe mâini şi mască la gură voluntarii împreună cu preoţii, însoţiţi de poliţie şi jandarmerie au ajuns la casele oamenilor şi au distribuit lumină sfântă şi pâine sfinţită, gratuit. Bucuria credincioşilor a fost fără margini, că nu au fost uitaţi de Biserică, că Dumnezeu a venit prin darurile sfinte în casele lor, lacrimi multe şi urări de bine se auzeau în urma noastră. A fost  o noapte de Paşti cum nu mai fusese niciodată.

Dacă oamenii nu au putut veni la biserică să-l întâlnească pe Hristos cel înviat din morţi, de frica autorităţilor şi de amenzi, mai mult decât de frica de Covid 19, asemenea vremurilor din vremea Mântuitorului, când Apostolii stăteu cu uşile încuiate de frica iudeilor,  a venit Hristos Domnul  prin uşile încuiate din nou la oameni  şi i-a încredinţat de învierea Sa, prin lumina de Paşti adusă de preoţi şi voluntari care au devenit mesagerii lui Hristos ce au spus tuturor:  Hristos a înviat!.

Aş mai spune ceva ce merită să se ştie în lume,  la nivelul întregii ţări Biserica Ortodoxă Română a acordat ajutoare oamenilor săraci în timpul pandemiei constând în alimente, haine şi aparatură medicală pentru spitale în valoare de 20.896.872 lei (4.320.000 euro aproximativ). Este un efort considerabil să poţi da o astfel de mărturie despre împlinirea faptei celei bune atunci când trebuie.

Aşa a fost Paştile la ortodocşi în România, pe timpul pandemiei de Covid.

Sponsors

This project has received funding from the Staatsministerium Baden-Württemberg and the City of Ulm. This website was funded by BMFSJ.

Design and implementation by Arivum. All rights reserved