Vlad Șipoș, Timișoara

The harsh lessons of quarantine

I’ve always been used to looking at events in my life from a positive perspective, as life lessons. The Covid-19 crisis was no exception. I saw the “lockdown” months as an opportunity for mental progress. What I did not know was that it was not going to be easy, because numerous moments of loneliness and doubt were awaiting. However, I perceived the whole situation as a journey to becoming more self-aware, one where I was far away from my friends and stuck in a situation I hadn’t previously experienced, a harsh punishment for an extrovert.

The first lesson I learned changed my way of thinking. I managed to achieve a mindset concentrated on my own progress, which I call a “growth mindset”. It is based on altering my daily routine and changing my habits step by step. Each change is a reason to be happy and deserves to be celebrated with a small pleasure. Moreover, it implies using oneself as a term of comparison. Each person has their one teachings to undergo.

A subsequent lesson was linked to how I should spend the free time I had after eliminating useless habits. I am reading half an hour a day, but what exactly? With ten minutes of intentional reflection a week I realised that I can plan my development by asking myself two simple questions. What do I want to learn? What book, course or documentary can help me achieve that? I also discovered the importance of occasional reflection on the events, principles and goals in my life, a useful practice in a world of constant distraction.

I had the time and the content. What was missing was the motivation. It was my hardest lesson, this one. In regards to learning german, I decided to do it, I put together a system which required me to spend an hour a day learning words or chatting with a native speaker, but I lacked the motivation. What saved me was meditation. It is easy to drop everything you decided to do when you commit to doing too much. Meditation was the glue that kept together my ambitious plan of making the most out of loneliness and becoming a better version of myself.

These three lessons helped me find the time and inspiration to start a blog, to progress in learning german, to achieve graphic skills and a lot more. But most importantly, my new lifestyle and the joy of achieving these things helped me become a more confident, self-aware and mature person. Who thought that isolation from society would be so beneficial?

Vlad Șipoș, Timișoara

Asprele lecții ale carantinei

Mereu am fost obișnuit să privesc evenimentele vieții mele dintr-o perspectivă pozitivă, ca pe niște lecții de viață. Pandemia de Covid-19 nu a fost o excepție. Am văzut lunile de “lockdown” ca pe o oportunitate de a progresa mental. Ce nu știam era că nu avea să fie ușor, căci mă așteptau numeroase momente de singurătate și îndoială. Totuși, am considerat întreaga situația ca pe o călătorie de autocunoaștere, în care eram departe de prieteni și pus într-o ipostază în care nu mai fusesem până atunci, o aspră pedeapsă pentru un extrovert.

 

Prima lecție mi-a schimbat modul de gândire. Am reușit să dobândesc o mentalitate concentrată pe progresul meu, pe care o numesc “mentalitate de creștere”. Se bazează pe alterare rutinei zilnice și schimbarea obiceiurilor nesănătoase pas cu pas. Fiecare schimbare este un motiv de fericire și merită sărbătorit cu un mic răsfăț. De asemenea, presupune folosirea doar a propriei persoane ca termen de comparație. Fiecare are propriile învățături de parcurs.

 

O lecție ulterioară a fost despre cum să îmi petrec timpul câștigat prin eliminarea obiceiurilor inutile. Citesc jumătate de oră pe zi, dar ce anume? Cu ajutorul câtorva zeci de minute de reflecție săptămânală am observat că pot să îmi planific dezvoltarea, punându-mi două întrebări simple. Ce vreau să învăț? Ce carte, curs sau documentar mă poate ajuta să îmi ating obiectivul? Am descoperit cu acest prilej și importanța reflecției ocazionale asupra evenimentelor, principiilor și țelurilor din viața mea, o practică folositoare într-o lume a distragerilor constante.

 

Aveam timpul și conținutul. Ce lipsea era motivația. A fost cea mai dificilă lecție, aceasta. În cazul ambiției de a învăța limba germană, mi-am propus să o fac, mi-am alcătuit un sistem în care petreceam o oră pe zi învățând cuvinte sau vorbind cu cineva în germană, însă nu aveam motivația necesară. Ce m-a salvat a fost meditația. E simplu să lași totul când îți propui prea mult. Meditația a fost lipiciul care mi-a ținut planul măreț de a profita la maxim de singurătate și de a deveni o versiune mai bună a mea integru.

 

Cele trei lecții mi-au permis să găsesc timpul și inspirația de a începe un blog, progresa în învățarea limbii germane, învăța grafică și multe altele. Dar cel mai important, noul stil de viață și bucuria acestor realizări m-au făcut o persoană mai sigură pe sine, mai conștientă și mai matură. Cine credea că ruperea forțată de societate ar putea fi atât de benefică?

 

Sponsors

This project has received funding from the Staatsministerium Baden-Württemberg and the City of Ulm. This website was funded by BMFSJ.

Design and implementation by Arivum. All rights reserved