Genoveva Tako, Timișoara
COVID 19-lived from the 8th floor of a block of flats in Timișoara
The official announcement of the state of emergency struck me like a lightning, suddenly feeling the sky crumble above me, not understanding at first the size of the pandemic and the constraints that we will be subjected to. My husband, who had just been released from the hospital after a spine surgery, was walking on crutches and us, being both over 65 years old, the restriction of our freedom of movement to just 2 hours a day shook us hard. To my great surprise, we received unexpected calls from people who offered to help us, which I really appreciated. I regained my self-confidence and tried to do what was necessary for personal management as much as I could and appeal to the goodwill of others only in urgent need, but fortunately it was not necessary.
The most frustrating thing was the lack of “face to face” socialization, all the activities we had enjoyed until then: shows, trips, exhibitions, friendly meetings, were suspended in the “live” version. This also affected the couple’s life because at one point everything had become monotonous, boring, as if I could no longer find the way to peaceful, lively, interactive communication. The big “benefit” of our block of flats was this time the 15 m long balcony that allowed us to do the “kilometers” necessary to avoid physical ankylosis, listening to music and looking sadly at the deserted streets in our field of vision.
Our little joy was at Easter when we received light (The Holy Light) from the neighbors and the decoration of the house with small decorations specific to this holiday rinsed our eyes. We nostalgically remembered the better times when we celebrated the Lord’s Resurrection with our family. The transition to the alert state was like a breath of oxygen making the atmosphere, allowing us to walk in the nearby park. The joy of seeing nature again, the tangential encounter with those we know, changing our mood into something easier to accept.
The pandemic warned us of how vulnerable we are, how important is the responsibility of each individual, to give personal hygiene what it deserves, not to neglect the cleaning measures in all the spaces we frequent, to unite through effort and collective discipline in the fight with this invisible enemy called covid 19. It ruthlessly produced and continues to cause loss of life, destroyed the economies of the affected states, leaving behind many suffering people, and the time of recovery is not yet clear. The pandemic has taught many of us to differentiate between needs and desires, that physical distance is necessary at the moment but also how much we miss a hug or a handshake! But unfortunately there are also refractory, insensitive individuals, who did not understand anything, selfish, interested only in their own good!
For me personally, the future is uncertain, the normality of 100% before the pandemic will be like the morgana girl, hard to reach, but I trust the work of researchers to obtain an effective vaccine that will protects us in a large percentage. We will have to live in the company of this Covid 19, to adapt and not let ourselves be beaten.
A positive aspect of this pandemic, quoting Tudor Arghezi is the Inventor! It is unbelievable how creative the Man is! Digitalization has opened new horizons, allowed online communication, things unimaginable some time ago, many people have been saved from depresion. Surely there is only one direction of movement for humanity – Forward !!!
Genoveva Tako, Timișoara
COVID 19-trăit de la etajul 8 al unui bloc din Timișoara
Anunțul oficial al stării de urgență m-a lovit ca trăsnetul, simțiind brusc că se năruie cerul deasupra mea, neînțelegând la început dimensiunea pandemiei și a constrângerilor la care vom fi supuși. Soțul meu numai ce ieșise din spital după o intervenție chirurgicală la coloana vertebrală , umbla cu cârje și având amândoi peste 65 de ani, îngrădirea libertății de mișcare la doar 2 ore pe zi ne-a zdruncinat puternic. Spre marea mea surpriză am primit telefoane neașteptate de la persoane care s-au oferit să ne ajute, ceea ce am apreciat foarte mult. Mi-am recăpătat încrederea de sine și am încercat în limita posibilităților fizice să fac ceea ce este necesar pentru gospodărirea personală și doar la nevoie stringentă să apelez la bunăvoința altora, dar din fericire n-a fost necesar.
Cel mai frustrant lucru a fost lipsa de socializare „ față în față”, toate activitățile de care ne bucurasem până atunci: spectacole, călătorii, expoziții, întâlniri amicale, erau suspendate în varianta „live”. Acest lucru s-a repercutat și asupra vieții de cuplu căci la un moment dat totul devenise monoton, plictisitor, parcă nu mai găseam calea comunicării pașnice, vioaie, interactive. Marele ”beneficiu” al apartamentului nostru de bloc a fost de data aceasta balconul de 15 m lungime care ne-a permis să facem „kilometrii” necesari evitării anchilozării fizice, ascultând muzică și privind cu tristețe străzile pustii din raza noastră vizuală.
Mica noastră bucurie a fost de Sfintele Paști când am primit lumină de la vecini iar împodobirea locuinței cu mici decorațiuni specifice acestei sărbători ne-a clătit ochii. Cu nostalgie ne-am adus aminte de vremuri mai bune când sărbătoream Învierea Domnului alături de familie. Trecerea la starea de alertă a fost ca o gură de oxigen care a primenit atmosfera permițându-ne plimbări în parcul din proximitate. Bucuria de a revedea natura, întâlnirea tangențială cu cei cunoscuți, schimbându-ne starea de spirit în ceva mai ușor de acceptat.
Pandemia ne-a atenționat cât suntem de vulnerabili, cât de importantă este responsabilitatea fiecărui individ în parte, să dăm igienei personale ceea ce i se cuvine, să nu neglijăm nici măsurile de curățenie din toate spațiile pe care le frecventăm, să ne unim prin efort și disciplină colectivă în lupla cu acest dușman invizibil numit covid 19. Nemilos el a produs și continuă să producă pierderi de vieți omenești, a distrus economiile statelor afectate, lăsând în urmă mulți oameni suferinzi, iar ritmul redresării nu este încă clar. Pandemia ne-a învățat pe mulți dintre noi să facem diferența dintre nevoi și dorințe, că distanțare fizică este necesară în momentul de față dar și cât de mult ne lipsește o îmbrățișare sau o strângere de mână! Dar din păcate există și indivizi refractari, insensibili, care n-au înțeles nimic, egoiști, interesați doar de binele propriu!
Pentru mine personal viitorul este incert, normalitatea de 100% de dinaintea pandedemiei va fi ca fata morgana, greu de atins, dar am încredere în munca cercetătorilor pentru obținerea unui vaccin eficient care să ne protejeze într-un procent mare. Va trebui să trăim în tovărășia acestui Covid 19, să ne adaptăm și să nu ne lăsăm bătuți.
Un aspect pozitiv al acestei pandemii, citându-l pe Tudor Arghezi este Născocitorul! Este de necrezut cât de creativ este Omul! Digitalizarea a deschis noi orizonturi, a permis comunicarea online, lucruri de neimaginat cu ceva timp în urmă, mulți oameni au fost salvați de depresie. Sigur nu există decât un singur sens de mișcare pentru omenire – Înainte!!!
