Christmas and New Year’s Eve traditions: walking with the goat and with the starUmblatul cu Capra și Mersul cu Steaua, legate de Sărbătorirea Nașterii Pruncului Iisus în Ajunul Crăciunului și cu ocazia sosirii Anului Nou
Text by Mihaela Marcovici
Walking with the Goat.
It is a custom that usually lasts from Christmas to the New Year. It is the name given to a traditional Romanian dance, usually performed by a young man disguised as a goat, with a fur on his back. The goat and her companions go from house to house, dancing at everyone’s door, on New Year’s Eve. This custom was first mentioned in the book “Description of Moldova” by Dimitrie Cantemir in 1769.
The goat is accompanied by a noisy group of fiddlers that accompany the goat’s dance. During the dance the man dressed as a goat jumps, rotates and bends, at the same time clinking rhythmically from the wooden jaws. The show stands out especially for the originality of the costume and the choreography. Researchers assume that the goat’s dance comes from archaic sacred ceremonies dedicated to the rebirth of divinity.
The lyrics come from folklore and the melodic part sounds like: “”Ța, ța, ța, goat ța / Play and don’t stop / Let’s go to another house / Maybe you’ll receive some food”. The theatrical part consists of dialogues that take place at the fair, when buyers come and want to buy the goat as cheap as possible. The saleswoman says, “What about this goat? It’s fine… it’s beautiful, it’s fat, it’s milky! … but he kicks. I thought I’d sell it. You have the goats !!! ” Another vendor at the fair comes and says: “Well, this is my goat” and continues looking at the goat with concern “No, goat, what hurts you, if you fell off your feet? Do you want some brandy? (the goat nods no) Yes, some pretzels, will you? (the goat nods again no) Yes, do you want some money? (the goat nods) Yes, the goat wants money !!! “
Walking with the Star.
From Christmas to Epiphany, children aged 7-14 walk from door to door with the star. This custom is reminiscent of the star that heralded the birth of Jesus and guided the three wise men.
The songs about the star come from different sources: some from Byzantine Orthodox literature, others from the medieval Latin literature of the Catholic Church, and many of them from local traditions.
Depending on region, the star has different shapes. Some are fixed, others have a telescopic device, which throws up the star. In general, the star has in the center the picture of the Mother of God with the baby Jesus, and all around some arms that imitate the rays of a star, made of wood or wire decorated with colored paper, bells or rattles. It ends with a long wooden tail held by a child, who maneuvers the star.
The lyrics sung when going with the star have been passed down from generation to generation and the authors are not known. They can be: “Three kings from the east / They traveled with the star / They went as we read / To Jerusalem / And there if they arrived / Their star was hidden from them” or “The star above rises / Like a mystery sea / The star shines / And announces to the world / That today the Pure / The Blessed One / The Virgin Mary / Gives birth to the Messiah / The Magi as they saw / The star and set off / Walking after the ray / To see Christ / And if they set out / Immediately they found Him / They entered Him / And worshiped / With cooked gifts / To Christ meant / Taking each / Great joy / What joy / And here to be / From youth / To old age ”. After singing the lyrics the children receive money as a gift for their performance.
The folk costumes and the show, which include the goat and the star, are made at the Creation Workshop of the Day Center for the Elderly no. 1 in Cluj Napoca. These two traditions are very known in Romania and through their revival every year, the seniors have the opportunity to learn how to better perform the goat and star dance and to show it to the younger generations. This period of carols generates spiritual and emotional fulfilment and makes you feel motivated to give joy to those around you.
Text by Mihaela Marcovici
Umblatul cu Capra.
Este un obicei ce ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Este numele dat unui dans tradiţional românesc, executat, de regulă, de un tânăr mascat în chip de capră, cu un cojoc pe dos. Capra şi însoţitorii ei, merg din casă în casă, dansând la uşa fiecăruia, în prag de Revelion. Măştile de animale variază de la o regiune la alta: “ţurcă” în Alba, “cerb” în Hunedoara, “capră” sau “ţurcă” în Moldova și Ardeal, “boriţă” (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ”brezaia” (din cauza înfăţișării pestriţe a măștii).
Acest obicei a fost menţionat prima dată în “Descrierea Moldovei”, de Dimitrie Cantemir.
Capra este însoţită de o ceată zgomotoasă cu nelipsiţii lăutari care acompaniază dansul caprei, care sare, se rotește și se apleacă, în același timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului și a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice închinate renașterii divinităţii.
Textele provin din folclorul popular și momentele cântate de grup sunt intercalate cu momente tip scenetă populară. Partea melodică este de genul : ”Ța, ța, ța, căpriță ța/ Că grăunțe nu ți-oi da / Că grăunțele-s în sac/ Și ți-oi da cu bota-n cap” sau ”Ța, ța, ța, căpriță ța/ Joacă și nu te lăsa/ Hai căpriță l-altă casă/ Că te-or pune după masă”. Partea teatrală se constituie în dialoguri ce au loc la târg, când vin cumpărători care doresc să cumpere capra și dacă e posibil, cât mai ieftin. Vânzătoarea zice: ”Ce-o fi cu capra asta? E faină…e frumoasă, e grasă, lăptoasă e! … dar dă cu piciorul. M-am gândit s-o vând. Hai la capre!!!” Vine un alt megieș (vânzător la târg) și spune: ” Păi, asta-i capra mea” și continuă uitându-se la capră cu îngrijorare ”No, căpriță, ce te doare, de-ai picat de pe picioare? Niște țuiculiță vrei? (capra dă din cap că nu) Da, niște colăcei, vrei? (capra dă din cap din nou că nu) Da, niște bănuți vrei? (capra dă din cap ca da) Bani vrea capra !!! ”
Mersul cu Steaua.
De la Crăciun şi până la Bobotează, copiii din satul tradiţional, dar și din centrele urbane, umblau cu steaua. Un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească de steaua care a vestit naşterea lui Isus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, şi multe din ele din tradiţiile locale.
Micul cor al “stelarilor” care intră în casă în zilele Crăcinului, cântă versuri religiose despre naşterea lui Isus: ”Steaua sus răsare”; ”În oraşul Vitleem”; ”Trei crai de la răsărit”. De obicei, cei care mergeau cu steaua, erau cete de copii în vârstă de 7 – 14 ani.
Cu timpul, pentru păstrarea tradiției și pentru promovarea ei, Ansamblurile Folclorice au cuprins în spectacolele de colinde și aceste tradiții a mersului cu Steaua sau a umblatului cu Capra.
Steaua în funcție de zona folclorică, are forme diferite. Unele sunt fixe, altele au un dispozitiv telescopic, care aruncă în sus steaua. În general, steaua are în centrul o icoană a Maicii Domnului cu pruncul Iisus, și de jur împrejur niște braţe ce imită razele unei stele, confecţionate din lemn sau sârmă pe care se împletesc decoraţiuni din hârtie colorată, peteală și se atașează clopoţei sau zurgălăi. Se termină cu o coadă lungă din lemn pe care o ţine un copil, ce manevrează steaua.
Textele cântate când se merge cu steaua s-au transmis din generație în generație și autorii nu sunt cunoscuți. Ele pot fi :”Trei crai de la răsărit/ Cu steaua au călătorit/ Și-au mers după cum cetim/ Până la Ierusalim/ Și-acolo dacă au ajuns/ Steaua lor li s-a ascuns” sau ”Steaua sus răsare/ Ca o taină mare / Steaua strălucește/ Și lumii vestește/ Că astăzi Curata/ Preanevinovata/ Fecioara Maria/ Naște pe Mesia /Magii cum zăriră /Steaua și porniră /Mergând după rază / Pe Hristos sa-l vază /Și dacă porniră / Îndată-L găsiră / La Dânsul intrară / Și se închinară / Cu daruri gătite / Lui Hristos menite / Ducând fiecare / Bucurie mare / Care bucurie / Și aici sa fie / De la tinerețe /Pân-la bătrânețe”.
Filmul de prezentare cuprinde secvențe din spectacolul de colinde ”Noi vinim în casa ta, ler Doamne, flori de măr”, susținut de Ansamblul ”Armonia Seniorilor” a Centrului de Zi pentru Vârstnici nr.1, din cadrul Direcției de Asistență Socială și Medicală Cluj-Napoca, în data de 18 decembrie 2019, la Centrul de Cultură Urbană din municipiul Cluj-Napoca. Conducerea muzicală i-a aparținut profesorului Vasile Popa, căruia îi mulțumim pentru dăruirea cu care pregătește din punct de vedere muzical fiecare spectacol al seniorilor și suntem recunoscători muzicienilor instrumentiști (voluntari): profesor Ștefan Ioanovici la vioară, Alexandru Coman la acordeon și Liviu Matei la vioară braci, care prin prestațiile lor muzicale au rafinat munca acestor seniori, ce s-au străduit să învețe să-și armonizeze vocile pentru a crea un spectacol complet cu muzică de grup și solo, combinată cu joc de scenă și dans.
Costumele populare și toată recuzita de spectacol, din care fac parte capra și steaua, sunt realizate la Atelieru de Creație a Centrului de Zi pentru Vârstnici nr.1 tot de membrii Ansamblului ”Armonia Seniorilor” consiliați de specialiști în arta populară, așa cum sunt profesorul coregraf Florin Ciobanu și soția sa Viorica Ciobanu.
Toată această muncă la un loc, creează bucuria de a știi că ai contribuit în multe moduri la zestrea de tradiții populare pe care dorim să o oferim drept moștenire generațiilor care vor urma. Asta presupune respectarea valorilor tradiționale ce țin de folclorul acestui popor.
Această perioadă a colindelor este generatoare de împlinire spirituală și emoțională și te face să te simți motivat să dăruiești bucurie celor din jur. La asta se adaugă sentimentul de utilitate și speranța că putem deveni mai buni și mai performanți în domenii pe care nu le-am abordat până la ieșirea la pensie.
Iar această etapă din viață ne este dăruită pentru a realiza mai multe pentru sine și putem să o privim ca pe o recompensă pentru anii dăruiți celor dragi din jur și societății. Visele noastre se materializează atunci când realizăm că ține doar de noi să le împlinim.
